Astept postarile voastre, pe acest blog, cu privire la urmatoarele subiecte de discutie, prin referire la cele 3 filmulete de mai sus, pana la intalnirea a III-a a laboratorului (26 octombrie):
1. In ce masura contribuie sau mai contribuie universitatea la dezvoltarea unei culturi a ocupatiei
2. Cum putem defini cultura organizatiilor care functioneaza in domeniul educatiei superioare (universitatile), in contextul dezvoltarii rapide a noilor tehnologii informationale.
Gabi
gabrielhancean
October 21, 2009 at 10:42 pm
Sper ca puteti vedea filmuletul de pe YouTube…
Cam asa stau lucrurile intr-o universitate din Clemson, South Carolina, United States of America. Ea este descrisa astfel: “Clemson University is a PUBLIC, coeducational, land-grant, research university.”
V-ar placea sa invatati acolo?
Ce spuneti? Emigram cu totii in US “pentru a ne desavarsi pregatirea educationala” si a obtine un job bun oriunde sau ramanem aici astfel incat sa ajungem “toparlani, ghiorlani, ghertoi, pitipoance, marlani, tarani, badarani sau cocalari”? (n-am spus eu, asa e textul…din Atlas de mitocanie urbana – campanie Radio Guerilla, ca tot am vorbit despre cultura urbana a Bucuresti-ului)
October 22, 2009 at 9:26 am
Alina, multumesc pentru input! Am inserat eu filmuletul pe fluxul principal de informatii
October 26, 2009 at 3:35 pm
Hellou, eu propun asa:
1. Noi ramanem aici pentru ” a ne desavarsi pregatirea educationala si a obtine un job bun oriunde” si ii lasam sa emigreze pe “toparlani, ghiorlani, ghertoi, pitipoance, marlani, tarani, badarani sau cocalari” pentru ca ei au inceput oricum cu mult inaintea noastra sa circule :p
Revenind la filmulet inafara faptului ca mi se pare cam vechiut cred ca e putin cam tras de par. Acu pe bune ce ar mai fi viata mea fara… ” To make sure they make their 8am Wednesday classes, students have HI-TECH ALARM CLOCKS” sau stiintele politice fara “One of the most common calculators found in dorms, the TI-89 Titanium…”
Continuam la curs…
October 26, 2009 at 10:48 pm
Hmm…buna treaba, intr-adevar. Cred ca inaintea tzoparlanilor au mai fost niste cetateni. Care pe timpul comunismului au plecat in afara. Ca sa incerce si alta cultura decat cea promovata de Ceausescu. Adica linia partidului, care intotdeauna este cea dreapta
October 26, 2009 at 3:20 pm
Buna tuturor,
In cele ce urmeaza as vrea sa raspund la intrebarile de seminar adresate saptamana trecuta ( pe scurt ca sa nu va plictisesc) : in privinta primei intrebari consider ca rolul universitatii de a pune bazele unei culturi a ocupatiei este tot mai pus la incercare, sistemul universitar aflandu-se in fata unei provocari foarte mari: aceea de a reusi sa raspunda unei piete a muncii care este in continua schimbare sub influenta tehnologiei informatiei dar si a globalizarii la nivel economic, astfel incat ocupatiile (implicit si resursa umana care sta la baza acestora) sunt nevoite si ele sa se schimbe pentru a face fata acestor transformari. In concluzie consider ca, cel putin in Romania, universitatile contribuie la formarea unei culturi a ocupatiei chiar daca la un nivel de intensitate mediu, in acest sens un element important de reusita reprezentandu-l insasi reforma sistemului de invatamant.
October 26, 2009 at 3:40 pm
In privinta celei de-a doua intrebari consider ca raspunsul la aceasta il completeaza pe primul, astfel: universitatile (o sa ma refer doar la cele din Romania, ca si in cazul primei intrebari) se afla intr-un moment in care trebuie sa isi regandeasca propria structura organizatorica si academica fiind nevoite sa dezvolte o oferta educationala care sa atraga studentii dar si care sa reuseasca sa raspunda cerintelor unei piete a muncii dinamica ( sub presiune dezvoltarii tehnologiei informatiei si a globalizarii) unde un bagaj de competente care sa fie cu adevarat folositor este o necesitate.
In concluzie conceptele care definesc cultura organizationala a universitatiilor din Romania sunt: competente utile, cursuri complexe care sa promoveze atat dezvoltarea abilitatiiilor intelectuale cat si a celor emotionale, studenti activi care sa participe activ la activitatiile academice(in acest sens criteriile de selectie au un rol foarte important).
Va multumesc pentru atentia acordata
si inca o data ma refer la mediul universitar din Romania.
October 26, 2009 at 3:44 pm
Ok, sa raspund si eu:
1. Universitatea contribuie si va contribui pe viitor cu siguranta la dezvoltarea unei culturi a ocupatiei fie ca ne dam seama sau in unele cazuri nu ne dam. Cred ca ne ofera in continuare un minim necesar pentru a fi pregatiti mai departe pe cat posibil in a infrunta provocarile vietii astfel incat sa nu fim prinsi total nepregatiti.
2. Cultura organizatiilor la nivelul universitatilor, din punctul meu de vedere poate fi definita ca “Pasul ce trebuie facut astfel incit sa nu ramanem in urma cu dezvoltarea unei civilizatii”
October 26, 2009 at 4:31 pm
Conflictul “creta vs. smart board” nu reprezinta problema de baza a adaptarii universitatii la dezvoltarea tehnologiei informatiei deoarece, pe langa acumularea de cunoastere stiintifica si dezvoltarea proceselor cognitive de inalta complexitate, universitatea mai are si rolul de a dezvolta abilitatile de comunicare, de relationare, de lucru in echipa. In conditiile in care entuziasmul pentru integrarea ultimelor tehnologii informationale in mediul universitar va duce la situatia in care in sala de clasa se va auzi predominant sunetul tastaturii si click-ul mouse-ului (precum in filmuletul prezentat), rolul universitatii de a forma oameni se va transforma in acela de a forma utilizatori de PC. In functie de domeniul de studiu, impactul tehnologiei informatiei asupra universitatilor variaza considerabil. Daca in stiintele umaniste aceasta are mai degraba un rol de facilitare a comunicarii, in cele exacte reprezinta cerinta obligatorie pentru actualitatea subiectelor predate si pentru potentialul de integrare a respectivilor studenti pe piata muncii.
January 6, 2010 at 12:35 pm
Citit un discurs introductiv pentru Cursul de Drept Roman din 24 noiembrie, 1928, Facultatea de Drept – Bucuresti.
Placut mult.
Gasit, probabil, un raspuns pentru prima intrebare.
(Am o slabiciune pentru tot ce vine din perioada Romaniei Mari si mai am una pentru imparatii romani care au facut din Roma o capitala a lumii. Acuma, daca le-a mers bine, “aplaudati piesa si bateti din palme”, cum se ispravea totul in teatrul antic.)
Citez din “Cuvantul inainte”:
“Dv, care sunteti odraslele cele mai tinere, pruncii facultatii noastre, care stiti acum, ce furtuna s-a abatut asupra ei si care ati auzit, ca dintre fiii ei multi au ajuns barbati mari si tari, sunteti in drept sa ne intrebati si, gratie reminiscentilor Dv, sa formulati intrebarea astfel: “dar, unde sunt barbatii, voinicii, junii tarii, sa-si apere parintii, odraslele si pruncii ? Cand sufla grea furtuna prin ramurile luncii s-o zguduie s-o darma, ah ! unde sunt stejarii?
Pe vremea lui Stefan cel Mare se raspundea: “Stejarii sunt la locul lor, fata cu furtuna!”
Dar azi ? Privim de jur imprejurul nostru si nu vedem pe nimeni ! Sa fi dezertat oare fiii, cand alma mater a lor este in pericol ? Desigur, ca nu ! Desigur, ca n-au aflat inca de greaua cumpana, in care se gaseste Facultatea noastra. Nu ne indoim deloc, ca, indata ce vor prinde de veste, se vor misca si vor fi la locul lor, ca si stramosii nostri. Si ce priveliste frumoasa si pilduitoare va fi in clipa cand ii vom vedea ca : Din vai adanci se urca, din piscuri se cobor, trec rapele in salturi, trec raurile-n’not s-alearga in neodihna, voinicii, cat ce pot, la glasul mamei scumpe ce-i cheama-n ajutor.”
Dincolo de frumusetea si firescul acestui cuvant introductiv, cum arareori mai gasim astazi prin manualele universitare (eu nu vreau ecuatii, nu vreau planuri si tabele, nu vreau limba de lemn si discurs mecanicist!), urmez retorica clasica a unui mare poet: Dar unde-i neaua de mai an? Calitatea studentimii a scazut, odata cu cea a profesorilor. Cu greu pot spune astazi ca mi-au placut mai mult de 4 profesori, in ciclul de licenta, din cei 37.
Studentul interbelic mergea intai la cursul lui Nicolae Iorga, apoi la cel al lui Dimitrie Gusti, urmand Constantin Radulescu-Motru si Nae Ionescu. Ei il “contaminau” si il transformau, aidoma lui Brancusi, dintr-un bot de lut – intr-o pasare maiastra.
Profesorii de astazi nu au o motivatie sa predea ceva “viu”, singura si eventuala recompensa fiind doar cea de ordin moral.
Revenind la intrebarea “In ce masura contribuie sau mai contribuie universitatea la dezvoltarea unei culturi a ocupatiei ?”, un posibil raspuns ar fi ca meseriile cu profil intelectual nu se invata, ci se fura. Prin urmare, “studentii voinici” nu trebuie sa astepte mura in gura de la niste profesori uitati de guvernarile care s-au perindat pana acum, asta reflectandu-se in salariile pe care le iau (comparat cu media UE) si in conditiile de invatamant care li se ofera. Prin ei insisi, ochi si urechi, acestia trebuie sa aleaga tot ceea ce cred ei ca o sa le foloseasca in viata, ca mai apoi, sa scoata din impas, prin functiile pe care le vor detine, invatamantul romanesc.